Există locuri în București unde nu ajungi pentru că ai ceva de rezolvat.
Ajungi pentru că simți nevoia să respiri.
Într-un oraș care pare mereu grăbit, Cotroceniul este unul dintre puținele locuri în care timpul încă își permite să meargă la pas. Și poate tocmai de aceea, oricine ajunge aici pentru prima dată are aceeași senzație: parcă Bucureștiul s-a schimbat dintr-odată!
Traficul rămâne în urmă. Claxoanele se sting încet. În locul lor apar străzi umbrite de copaci bătrâni, vile elegante, grădini care își lasă florile să privească peste garduri și o liniște pe care cu greu ai crede că o poți găsi atât de aproape de centrul Capitalei.
Un cartier care se descoperă la pas
Cotroceniul nu este un cartier pe care îl vizitezi. Este un cartier pe care îl descoperi. Fără hartă. Fără grabă. Doar mergând.
Cu fiecare stradă apare câte o surpriză. O casă neoromânească ascunsă după iederă. O vilă Art Deco care pare desprinsă dintr-un film interbelic. O verandă din lemn, un balcon din fier forjat sau o poartă care pare să păstreze secretele unei alte epoci. Și atunci înțelegi că frumusețea acestui cartier nu stă într-o singură clădire. Ci în armonia dintre toate.
Locul care și-a păstrat menirea de refugiu
Puțini știu că numele Cotroceni vine din verbul vechi românesc „a cotroci”, adică a te adăposti. Cu sute de ani în urmă, aici erau Codrii Vlăsiei, iar locul era un refugiu, departe de forfota târgului București.
Privind cartierul de astăzi, ai impresia că și-a păstrat această menire.
Aici au locuit medici, profesori universitari, oameni de cultură, ofițeri și personalități care au contribuit la construirea României moderne. Nu întâmplător, multe dintre străzi poartă numele unor savanți.
Cotroceniul nu s-a construit doar din cărămidă și piatră, ci și din idei, educație și respect pentru frumos. Poate tocmai de aceea are o personalitate atât de aparte.
Un București care începe să fie redescoperit
Poate că cel mai frumos lucru este faptul că, în ultimii ani, tot mai mulți oameni îl redescoperă. Nu pentru că este la modă. Ci pentru că începe să ne fie dor de un București pe care îl privim în ochi, nu prin parbriz.
Un București în care ridicăm privirea către fațade, observăm vitraliile, ascultăm foșnetul copacilor și ne oprim câteva minute să admirăm o casă pe lângă care, altădată, am fi trecut în grabă.
Poate că aceasta este cea mai frumoasă schimbare prin care trece orașul nostru. Nu doar restaurăm clădiri. Restaurăm și felul în care învățăm să le privim.
O invitație la o altfel de plimbare prin București
Cotroceniul este unul dintre locurile care ne amintește că Bucureștiul are încă multe povești nespuse. Trebuie doar să-i acordăm timp. Iar el ne va răsplăti cu unele dintre cele mai frumoase plimbări pe care le putem face prin propriul nostru oraș.